Misterele Titanicului

Partea II

Dacă până acum toate descoperirile se reduceau la nişte semnale-fantome, destul de „nepalpabile”, atunci ceea ce a găsit Carl-Yorgen Huss, căpitanul vasului norvegian de pescuit este destul de material.

În ziua de 24 septembrie, 1990, în nordul Atlanticului, la 340 de km sud-vest de Islanda, pescarii norvegieni au găsit o fată, ce ar arată de 29 de ani, tremurând pe un aisberg. Numele ei era Winnie Cowts.

Căpitanul Huss a anuţat oficialităţile de fata găsită. Aceasta însă afirma că s-a salvat printr-o minune de la naufragiul Titanicului şi că este foarte îngrijorată pentru soarta celorlalţi călători…

Pentru această femeie timpul s-a oprit în tragica zi de 15 aprilie 1912, zi pe care o trăia emoţional atât de puternic de parcă nici n-ar fi existat aceşti 79 de ani!

Pescarii nu puteau accepta aşa ceva. Noţiunile lor despre timp erau bulversate şi mai mult cu cât autorităţile norvegiene se convingeau că este complet sănătoasă psihic. Însă, o trădau doar hainele. Aşa ceva purtau femeile „la modă”, la începutul secolului. Winnie era complet uimită şi nu trăda nicio urmă de prefacere. Dar cum este posibil aşa ceva?

În căutarea răspunsului, experţii au luat legătura cu oficialităţile maritime britanice. Londra a confirmat că miss Winnie Cowts din Southempton într-adevăr era pe lista călătorilor şi s-a aflat pe vapor.

Lucrul cel mai straniu este că ea nu arăta deoc de 108 ani, ci de 29! „E ceva supranatural”, afirmau cei 27 de doctori şi învăţaţi ce-au examinat-o. „Se pare că s-a aflat într-un fel de conservare a timpului. N-a îmbătrânit deloc”.

Iar aproape peste un an, la 9 august, 1991, vaporul de cercetări norvegian „Larsson Nayper”, la 365 km sud-vest de Islanda îl pescuieşte, după toate aparenţele, chiar pe căpitanul E. John Smith!

Nevătămat, dar cutremurat de cele întâmplate. Era îmbrăcat într-o uniformă excelentă, marca „White Star”.

Salvatorii au procedat exact ca în cazul lui Winnie. L-au „predat” pe Smith autorităţilor de la Oslo, care l-au spus la o serie de examinări şi teste psihice. Le-a trecut cu brio pe toate. Era perfect sănătos. Atunci când s-au comparat amprentele din dosarele marinei britanice cu cele ale „reîntorsului” a avut loc o foarte mare surpriză. Se potriveau în cele mai mici detalii!

Chiar dacă cei doi supravieţuitori se simt excelent, autorităţile (nu se ştie care) exclud total posibiltatea unui interviu chiar şi până astăzi! Toate acestea se fac sub pretextul readaptării la societate, cei doi încă mai cred că sunt în 1912…

Peste 3 ani, în 1994 deja, în aproape aceleaşi locuri (sud-vest de Islanda, 300-400 km) a fost găsită o fetiţă de 10 luni, aproape îngheţată, dar sănătoasă. De unde s-a luat acest bebeluş, care evident că nu poate să înoate la o aşa distanţă de mal? De ce este încă în viaţă? Copiliţa plutea pe apă datorită unui colac de salvare aparţinând Titanicului…

În cele întâmplate e greu de crezut dar totuşi cercetătorii acestui caz au găsit în arhive menţionarea necesară despre acest copil…

Majoritatea marinarilor ce trec prin locurile unde a pierit Titanicul susţin că văd un vas mare scufundându-se mereu… Unii zic că este fantoma Titanicului, alţii, puţin mai luminaţi – că în momentul scufundării uriaşul transoceanic ar fi nimerit într-un „vîrtej” al timpului… Oricum, Pentagonul deja a clasificat acest subiect, ca şi multe altele : Top Secret…

informati asigurate de :

Revista "Familia mea", nr 48, decembrie 2006, Chisinau

www.members.aol.com/titanic.html

Jurnalul "Argumente si fapte", nr 102, ianuarie 1998, Sankt-Petersburg

www.titanicmuseum.de

Misterele Titanicului

Partea I

Chiar din primele zile, dispariţia Titanicului a fost împânzită de mituri şi legende. Pe lângă cele tradiţionale, la noi au ajuns şi versiuni fantastice.

În 1897, cu 15 ani înainte de dispariţia Titanicului, a ieşit de sub tipar carte necunoscutului jurnalist pe atunci, Morgan Robertson. Romanul său prezicea moartea unui uriaş transoceanic cu numele „Titan”.

Imaginaţia bogată a jurnalistului s-a dovedit a fi o prorocire de coşmar, care se potrivea cu faptele reale, începând cu numele şi echipamentele vasului şi terminând cu locul, timpul şi cauza catastrofei.

După tragedie, Robertson era considerat „diavol”, geniu negru, prevestitorul nenorocirii. Romanul său a fost blestemat, iar autorului i-a fost refuzat dreptul la publicarea cărţilor. Dar în ziua în care măreţul Titanic îşi începea călătoria, nimeni nici măcar să se gândească la vreun roman-prorocire. Toţi cei care urmau să călătorească pentru prima oară cu vasul-minune se considerau aleşi iar rudele şi fotografii îi priveau cu invidie de pe mal.

Doar un singur marinar de pe Titanic, printr-o ironie a sorţii, avea cu el un exemplar al romanului lui Morgan Robertson. Pe măsura ce înainta în lectură, pe marinar îl cuprindea panica. Le-a povestit colegilor, dar aceştia deja erau cu un zâmbet larg pe buze. Era într-atât de speriat, încât atunci când vasul se afla în portul oraşului Southhempton, el a abandonat, şi prin asta şi-a salvat viaţa.

De asemenea, în ultima clipă, au refuzat să călătorească încă 55 de oameni. În această listă intra miliardarul John Morgan, deţinătorul ambarcaţiunii, subit declarat bolnav. A refuzat călălătoria şi un mare negustor Wood, a cărui soţie a primit o avertizare anonimă „dacă nu vreţi să vă pierdeţi soţul, atunci faceţi tot posibilul ca să-l răzgândiţi de la călătorie”. Restul care au refuzat au motivat asta prin diferite presimţiri ciudate dar puternice.

Pe 15 aprilie 1972 (la 60 de ani după tragedie) radistul linkorului american „Theodor Roosvelt” primeşte un semnal SOS. Prin zgomotul din căşti răzbătea o voce îngheţată care chema ajutor pentru Titanicul ce se scufunda.
Radistul Llyd Dethmer a crezut că a înnebunit. Însă, pentru orice eventualitate, a transmis mesajul la ţărm. Cine ştie? Poate într-adevăr, cineva are probleme. Răspunsul a fost foarte scurt şi calm : „la semnalul SOS nu răspundeţi, continuaţi cursul stabilit”. Abia în port căpitanului şi întregului echipaj le-a fsot arătat că demult scufundatul Titanic nu avea cum să trimită vreun semnal SOS. Ori radistului i s-a părut, ori cineva a făcut o glumă bună. Însă Dhetmer a găsit straniu faptul că explicaţiile au fost oferite de serviciile speciale şi nu de conducerea maritimă. Aşa că a început cercetările. De la început, din pură curiozitate. Dar s-a adâncit atât de mult încât a ajuns la spitalul cu probleme neuropsihologice. Dar înainte de asta a reuşit să „dezgroape” multe lucruri interesante.

Dhetmer a căutat în arhive rapoartele colegilor săi radişti despre acelaşi lucru care l-a observat şi Lloyd. Anii în care au fost detectate semnale SOS erau 1924, 1930, 1936, 1942. A făcut un tabel şia observat, că fantomele radioefirului apăreau o dată la şase ani.

În 1978 Lloyd aştepta intenţionat semnalul. Şi a asigurat pe toată lumea că l-a primit. Ce s-a întâmplat în 1984 şi 1990 nu se ştie. Nu există informaţii nicăieri. Însă, în 1996, ziarul canadian „Sun” anunţă despre un alt semnal SOS primit de vasul canadian „Quebec”.

Unii învăţaţi presupun că „în câmpul întinderii timpului s-a format un semnal-fantomă”, şi că pe el, cică, îl primesc vasele de atâta timp. Şi dacă toate aceste nu sunt minciuni şi falsuri, ar trebuie să ne pregătim pentru SOS-ul din 2008.

O altă categorie de savanţi sunt hotărâţi că SOS-ul a „tăiat” timpul în două. Adică, semnalul putea fi recepţionat şi în 1906, şi în 1900. Dar, din păcate, pe atunci, un radio era ceva nu chiar atât de ieftin şi uzual. Popov l-a inventat în 1895.

Însă, cei mai înflăcăraţi cercetători susţin că şi atunci semnalele era primite, doar că nu de radioaparatură ci de oameni. Mai specificat, de creierele lor. Anume aşa s-ar explica profeţia lui Morgan Robertson şi pesimţirile celor 55 ce-au refuzat călătoria.

Pare un episod de poveste, dar cum altfel de explicat semnalul primit de vasul „Carpatia” şi „Olimpic” la ora 23 : 17? Adică, asta ar însemna cu 23 minute mai devreme decât ciocnirea cu mortalul aisberg, care a avut loc la 23 : 40…

Israelul santajeaza S.U.A.?

Partea I

Fox news, o televiziune foarte respectată in Statele Unite ale Americii, aşa-zisa “Noi vă aducem reportajul, voi hotărâţi”, a scos la un momen dat a patra parte a unei istorii care ar susţine ideea că la compania ce supraveghează apelurile telefonice din Statele Unite ale Americii ar fi avut loc o scurgere de informaţii.

O scurgere de informaţii foarte mare nu cu mult timp înainte de 11 septembrie. La accesarea paginii pur si simplu nu erau alte explicaţii în afară de "This story no longer exists”.

Israelul se pare că are o legătură directă cu acest lucru. Amdocs Inc este compania care asigură contracte şi servicii telefonice în întreaga lume, inclusiv 90% din companiile telefonice americane. Cei ce au pus bazele si acţionarii principali ai acestei companii, după cum v-aţi dat seama probabil, sunt evrei. Încă o companie, Comverse Infosys, este suspectată în a avea aparate de înregistrat permanent instalate în sistemul telefonic care permite non-stop supravegherea legală de către agenţiile încredinţate de guvernul S.U.A .

Aşa cum incredinţează Fox News, amestecul Israelului în treburile S.U.A datează de mai demult. Amdocs a fost implicat într-o masivă scurgere de informaţii într-un caz al poliţiei din Los Angeles asupra traficului de droguri şi fraudarea credit-cardurilor.

Exact în maniera asta au existat mari scurgeri de informaţii confidenţiale telefonice care au încurcat şi dezorganizat investigaţiile asupra tragediei 9/11. Din nou, Amdocs este implicată. Totuşi daca dovezile unor simpli cetăţeni nu par convingătoare sau măcar importante, atunci gândiţi-vă că Israelul îi supraveghează până şi pe cei din guvernul S.U.A.

Imaginea formată este foarte simplă şi foarte înfricoşătoare : Israelul are posibilitatea, sau mai bine zis, abilitatea de câţiva ani încoace de a asculta absolut ORICE apel telefonic conectat la un sistem Amdocs sau Comverse Infosys, apelul ORICUI, până şi al preşedintelui.

Raportul Ken Starr asupra Whitewater arată că Bill Clinton a avertizat-o pe Monica Lewinsky că un guvern străin le înregistează convorbirile telefonice. Treaba e că în S.U.A puţini oameni sunt cei care nu au nimic de ascuns. Să fim sinceri! Dacă unul dintre cetăţenii S.U.A ar avea un schelet în dulap şi nimeni nu ar şti de el, ei oricum vor afla. Singurul lucru necesar este că acel schelet să fie implicat într-un apel telefonic.

Să ne imaginăm – fiecare listă de convorbiri a oricărui utilizator Amdocs (ţin să reamintesc că această companie deţine 90% din drepturile de telefonie din S.U.A) poate fi văzut de şefii israeliţi. Şi nu poţi găsi înregistrările deoarece sunt făcute chiar în sistemul telefonic! Bazându-ne pe aceste circumstanţe, multe chestii ciudate pe plan politic mondial chiar încep să se lămurească. S.U.A face apel la veto în rezoluţia O.N.U pentru pace în Palestina. Nu câştigă nimic prin asta. Însă Israelul da. Imediat după tragedia 9/11 populaţia a fost manipulată şi alimentată cu acuzaţii sigure şi inconfundabile c ear demonstra că DOAR Osama bin Laden şi Islamul sunt responsabili. Acuzaţiile au fost şi rămân falsificate, auto-contradictorii.

Dar totuşi, după cum arată ştirile, există dovezi despre mulţi spioni israeliţi (unii dintre care lucrau la telecompaniile sus-menţionate) implicaţi în atentate de la 9/11. Însă, această ştire nu a fost transmisă NON-STOP la ştiri ci doar ca pe o informaţie rudimentară. Cineva a “convins” guverul S.U.A şi mass-media că poporul American trebuie să vadă că acuzaţiile şi dovezile duc DOAR într-o singură direcţie nu şi în altă parte.

De asemenea, mass-media a fost convinsă să nu divulge că Israelul ştia de atacurile 9/11. Presa străină a acuzat Israelul în nemijlocita implicare în drama din septembrie dar presa americană rămâne “convinsă” că aceste afirmaţii sunt doar nişte presupuneri.

Să ne amintim de Bill Clinton şi „cârtiţa” de la Casa Albă. Toată lumea ştia că există un spion, unul care făcea parte dintre cei mai buni agenţi ai Israelului. Vânătoarea după „Mega” a luat sfârşit însă subit. Exact atunci când Bill Clinton o avertiza pe Monica de faptul că sunt urmăriţi. Aceasta deja nu duce cu gândul la o nouă „persuasiune”. Clinton a fost şantajat cu relaţia ce-o purta cu Monica.

De când s-a „descoperit” că lumea arabă a avut o relaţie directă cu 9/11, toate acţiunile de binefacere au fost stopate. Directorul „Jewish Defense League”, un grup cu o istorie violenta, a fost arestat în tentativa lui de a planta o bombă unui congressman american. Totuşi, a câta oară, guvernul american este hotărât să nu acţioneze împotriva JDL, care cică ar organiza foarte multe acţiuni de binefacere din banii S.U.A. Odată cu guvernul, mass-media trece cu vederea acest atentat la viaţa unui politician american.

Doi agenţi evrei au fost arestaţi purtând dinamită în congresul mexican. Guvernul mexican este convins să îi elibereze pe cei doi fără judecată. Tot atunci, presa americană nu spune nimic despre acest lucru.

Iraelul Şantajează Statele Unite ale Americii ?

Partea II

Israelul primeşte anual 5.000.000.000 $ (ca ajutor!) de la S.U.A.
O mare parte din populaţie se întreabă cu ce scop se trimit atâţia bani la un număr mic de oameni, când pe străzile Americii sunt un număr impresionant ce suferă de sărăcie cruntă.
Însă, cumva, congresul American este convins anual să respecte “tributul”. Multe fapte politice pe scară mondială devin suspecte.

Sharon la procesul pentru crimă - presa americană este influenţată să nu facă „treabă mare” din asta.

Israelul violează Acordul de la Geneva - presa americană este influenţată să nu facă „treabă mare” din asta.

O.N.U acuză Israelul de tortură asupra copiilor – presa americană nu prea acordă atenţie nici acestei ştiri.


Toţi ne întrebăm. Cum este posibilă o „convingere” atât de eficientă şi aplicată atât de des? Şantaj. Liderii şi politicienii americani au cu toţii de ascuns ceva. Amante, trecuturi legate de droguri, conturi cu prea multe cifre în Elveţia… Într-o societate coruptă ajung sus doar cei corupţi şi toţi au secrete. Deci toţi sunt vulnerabili la şantaj. De obicei sunt cei mai dornici de putere cei ce ajung acolo. Vă închipuiţi cu ce frică ar renunţa un guvernator la postul său? Mai ales, ameninţat cu un scandal public. Ar face orice doar să se menţină acolo sus. Pentru asta unii dintre ar fi gata să planteze o ştire falsă pentru a susţine pe cineva anume, să distrugă un raport, să şteargă din baza de date informaţii despre oameni-cheie, să falsifice informaţie, să distrugă dovezi şi chiar să permită vărsarea de sânge a bărbaţilor nevinovaţi pe tărămuri îndepărtate pentru interese străine… Istoria ne arată dacă o crimă este posibilă atunci este şi inevitabilă. Cruda realitate este că Amdocs Inc şi Comverse Infosys sunt cele mai perfecte „unelte” pentru un „blackmailer”. Nişte unelte ce ar deschide secretele unei naţiuni. Oare poporul american va ignora acest lucru mai departe? Sau mass-media va fi din nou „covinsă” că toată această agitaţie în jurul Israelului nu este decât o înlănţuire uriaşă de nenumărate presupuneri? Acest şantaj reuşeşte de minune deoarece are „victime” destule. Este vina celor ce aleg un guvern „de şantajat”. Un guvern de criminali. Atunci, ne putem da simplu seama de ce Israelul este apărat atât de înflăcărat de S.U.A. Cine ar putea mai bine să apare un şantajor decât însăşi victimele sale? Dacă şantajorul e prins, atunci odată cu el ies la suprafaţă şi „secretele” victimelor…

P.S - chiar astăzi, când încheiam articolul am auzit, "par hasard" melodia Public enemy interpretată de Eminem... Pentru cei ce nu cunosc primele versuri - "I sense someone's tapping into my phones, why do I got this feeling in my bones, I might die soon the F.B.I. might be tryin to pull my files soon ..."
informaţii asigurate de

http://www.whatreallyhapenned.com

http://www.foxnews.com/

http://www.americanfreepress.net/

http://www.washingtonpost.com/

http://www.informationclearinghouse.info/

http://www.washington-report.org/

http://www.antiwar.com/

http://www.paknews.org.pk/

http://www.rense.com/

http://www.larouchepub.com/

http://www.canoe.ca/

http://www.guardian.co.uk/

http://www.news.bbc.co.uk/

multumiri speciale lui Henry Makow.