Testul lui Iisus
„ ... şi vor apărea proroci mincinoşi ...”
Întreaga civilizaţie creştină se bazează pe un mit. Creat şi crescut în interiorul „poporului lui Dumnezeu”. Acum douăzeci de secole, noi toţi, nu eram decât o masă de oameni nevinovaţi, fără grijă şi păgâni. Ne-am închinat mai multor zei şi zeiţe, zei ai luminii, ai apelor şi ai pădurilor. Am făurit zeilor chipuri cioplite, după înfăţişarea noastră. Am găsit plăcere în lupte şi războaie. Bătăliile şi sclavagismul erau înscrise pe stindardele noastre politice. Am străbătut şi cercetat natura şi am aflat misterele vieţii, punând temelia ştiinţelor naturale şi a filozofiei.
Ne-am însuşit cultura, prin rafinament - o conştiinţă socială şi viziune sentimentală cu privire la egalitatea indivizilor.
Cine ştie la ce apogeu sublim şi înalt am fi ajuns, dacă nu am fi fost pătrunşi de acest mit. Acest mit – Iisus.
El ne-a schimbat întregul curs al istoriei. Fără să ne dăm seama la ce am fost supuşi, ne-am transformat în mijlocitorii principali ai tradiţiilor iudaice şi am răspândit în cele mai îndepărtate colţuri ale pământului mitologia lor.
Acum două mii de ani în Palestina, religia iudaică a căzut pradă ruinei şi materialismului. Cămătarii erau stăpânii templelor, preoţii depravaţi şi egoişti storceau vlaga poporului şi înotau în bogăţie.
Deodată s-a ridicat din popor un patriot idealist, care a început să cutreiere ţara, pentru a purifica credinţa. Voinţa sa a fost să propovăduiască şi să dea viaţă nouă credinţei. El a pornit contra preoţilor şi i-a alungat pe cămătari din templu.
Aceasta l-a pus în conflict cu stăpânirea. Reprezentanţii Romei, care stăpâneau Palestina, s-au temut de agitaţia lui revoluţionară, l-au arestat, l-au judecat, l-au condamnat la moarte pe cruce, pedeapsă pe atunci obişnuită. Adepţii lui Iisus din Nazaret, sclavi şi meseriaşi dezamăgiţi şi părăsiţi, s-au retras din viaţa de toate zilele şi s-au grupat într-o frăţie de oameni pacifişti.
După dărâmarea Ierusalimului de către romani, credinţa lui Iisus a ieşit din nou la suprafaţă. Un evreu cu numele Paul şi-a pus în gând să predice pentru soldaţii romani pacifismul, iubirea aproapelui şi alte valori creştine pentru a submina Imperiul Roman. El a devenit apostolul păgânilor, şi şi-a dus activitatea atât de bine, încât în patru sute de ani, jumătate de glob a devenit un morman de dărâmături şi legea mozaică izvorâtă din Sion a devenit religia oficială a Romei.
Jumătate din războaiele care s-au dat după ce ne-am creştinat au fost războaie religioase, care s-au purtat numai în numele unei doctrine sau alteia.
Dacă pivim adânc în sufletele noastre, vom observa că nu am aderat sufleteşte niciodată total la religia creştină. În fundul inimii noastre suntem încă păgâni. Noi încă iubim războaiele şi sculpturile în lemn. Cu toate democraţiile şi răsturnările sociale, ordinea noastră socială este încă într-o stare de imperfecţiune. Religia creştină a produs sciziune în sufletele noastre, ne-a tulburat simţurile, a făcut ca dorinţele noastre să fie de neîndeplinit.
« - Îţi repet, pentru ultima oară, nu te mai preface nebun şi nici războinic, spuse Pilat moale şi monoton, despre tine nu sunt scrise foarte multe lucruri, dar destule ca să fii răstignit. Tu ai răspândit idei conform cărora, biserica vechii credinţe se va prăbuşi şi va apărea o nouă biserică a adevărului ? Spune, e adevărat că ai intrat pe porţile Ierusalimului, pe un măgar, şi urmat de o mulţime de oameni ?
- Nu, ighemon. Eu nici măcar nu am măgar. Am trecut pe porţile Ierusalimului, însă nu eram înconjurat de nimeni, doar de Levii Matei. Aceşti oameni buni cărora le propovăduiesc despre unicul Dumnezeu... Mi se pare că nu au înţeles şi învăţat nimic din ce le spun ci mereu încurcă. Încep să cred că această neînţelegere va dura mult timp. Şi totul din cauza lui, că nu scrie după mine.
- Cine, Ieshua ?
- Matei. Mereu e după mine cu un pergament şi mereu scrie ceva. Dar odată m-am uitat peste el şi m-am îngrozit ! Foarte puţin din ce spuneam era scris acolo... L-am rugat din toată inima să ardă pergamentul. Dar el mi l-a smuls din mînă şi a fugit...
- Dar cine este acest Matei, Ieshua ?
- Cînd l-am cunoscut prima oară, era strângător de taxe. De la început, mă privea cu dispreţ şi mă jignea. Dar, după ce mi-a ascultat predicile, a început să gândească altfel. Într-un final, a aruncat banii pe drum şi a zis că e gata să călătorească alături de mine.
- Ha ha ha ! Strângător de taxe, să arunce banii ? Ha ha ha...
- Da, a zis că de cînd m-a cunsocut a simţit o ură pentru bani...
... ajuns la locul unde stăteau deja morţi cei trei, după lovitura mortală încasată cu suliţa de la un soldat roman, ud până la oase, Matei căzu la picioarele lui Ieshua. A tăiat funiile ce-l ţineau legat de stâlp. Trupul lui Ieshua a căzut peste Matei şi l-a doborât la pământ. A luat în spate trupul lui Ieshua, dar un gând îl opri. L-a lăsat pe pământ şi s-a dus să îi dezlege şi pe cei doi.
Au trecut câteva minute şi pe vârful dealului au rămas trei stâlpi şi două trupuri.
Nici Matei, nici trupul lui Ieshua nu se mai vedeau nicăieri... »
Citate extrase din
Întreaga civilizaţie creştină se bazează pe un mit. Creat şi crescut în interiorul „poporului lui Dumnezeu”. Acum douăzeci de secole, noi toţi, nu eram decât o masă de oameni nevinovaţi, fără grijă şi păgâni. Ne-am închinat mai multor zei şi zeiţe, zei ai luminii, ai apelor şi ai pădurilor. Am făurit zeilor chipuri cioplite, după înfăţişarea noastră. Am găsit plăcere în lupte şi războaie. Bătăliile şi sclavagismul erau înscrise pe stindardele noastre politice. Am străbătut şi cercetat natura şi am aflat misterele vieţii, punând temelia ştiinţelor naturale şi a filozofiei.
Ne-am însuşit cultura, prin rafinament - o conştiinţă socială şi viziune sentimentală cu privire la egalitatea indivizilor.
Cine ştie la ce apogeu sublim şi înalt am fi ajuns, dacă nu am fi fost pătrunşi de acest mit. Acest mit – Iisus.
El ne-a schimbat întregul curs al istoriei. Fără să ne dăm seama la ce am fost supuşi, ne-am transformat în mijlocitorii principali ai tradiţiilor iudaice şi am răspândit în cele mai îndepărtate colţuri ale pământului mitologia lor.
Acum două mii de ani în Palestina, religia iudaică a căzut pradă ruinei şi materialismului. Cămătarii erau stăpânii templelor, preoţii depravaţi şi egoişti storceau vlaga poporului şi înotau în bogăţie.
Deodată s-a ridicat din popor un patriot idealist, care a început să cutreiere ţara, pentru a purifica credinţa. Voinţa sa a fost să propovăduiască şi să dea viaţă nouă credinţei. El a pornit contra preoţilor şi i-a alungat pe cămătari din templu.
Aceasta l-a pus în conflict cu stăpânirea. Reprezentanţii Romei, care stăpâneau Palestina, s-au temut de agitaţia lui revoluţionară, l-au arestat, l-au judecat, l-au condamnat la moarte pe cruce, pedeapsă pe atunci obişnuită. Adepţii lui Iisus din Nazaret, sclavi şi meseriaşi dezamăgiţi şi părăsiţi, s-au retras din viaţa de toate zilele şi s-au grupat într-o frăţie de oameni pacifişti.
După dărâmarea Ierusalimului de către romani, credinţa lui Iisus a ieşit din nou la suprafaţă. Un evreu cu numele Paul şi-a pus în gând să predice pentru soldaţii romani pacifismul, iubirea aproapelui şi alte valori creştine pentru a submina Imperiul Roman. El a devenit apostolul păgânilor, şi şi-a dus activitatea atât de bine, încât în patru sute de ani, jumătate de glob a devenit un morman de dărâmături şi legea mozaică izvorâtă din Sion a devenit religia oficială a Romei.
Jumătate din războaiele care s-au dat după ce ne-am creştinat au fost războaie religioase, care s-au purtat numai în numele unei doctrine sau alteia.
Dacă pivim adânc în sufletele noastre, vom observa că nu am aderat sufleteşte niciodată total la religia creştină. În fundul inimii noastre suntem încă păgâni. Noi încă iubim războaiele şi sculpturile în lemn. Cu toate democraţiile şi răsturnările sociale, ordinea noastră socială este încă într-o stare de imperfecţiune. Religia creştină a produs sciziune în sufletele noastre, ne-a tulburat simţurile, a făcut ca dorinţele noastre să fie de neîndeplinit.
« - Îţi repet, pentru ultima oară, nu te mai preface nebun şi nici războinic, spuse Pilat moale şi monoton, despre tine nu sunt scrise foarte multe lucruri, dar destule ca să fii răstignit. Tu ai răspândit idei conform cărora, biserica vechii credinţe se va prăbuşi şi va apărea o nouă biserică a adevărului ? Spune, e adevărat că ai intrat pe porţile Ierusalimului, pe un măgar, şi urmat de o mulţime de oameni ?
- Nu, ighemon. Eu nici măcar nu am măgar. Am trecut pe porţile Ierusalimului, însă nu eram înconjurat de nimeni, doar de Levii Matei. Aceşti oameni buni cărora le propovăduiesc despre unicul Dumnezeu... Mi se pare că nu au înţeles şi învăţat nimic din ce le spun ci mereu încurcă. Încep să cred că această neînţelegere va dura mult timp. Şi totul din cauza lui, că nu scrie după mine.
- Cine, Ieshua ?
- Matei. Mereu e după mine cu un pergament şi mereu scrie ceva. Dar odată m-am uitat peste el şi m-am îngrozit ! Foarte puţin din ce spuneam era scris acolo... L-am rugat din toată inima să ardă pergamentul. Dar el mi l-a smuls din mînă şi a fugit...
- Dar cine este acest Matei, Ieshua ?
- Cînd l-am cunoscut prima oară, era strângător de taxe. De la început, mă privea cu dispreţ şi mă jignea. Dar, după ce mi-a ascultat predicile, a început să gândească altfel. Într-un final, a aruncat banii pe drum şi a zis că e gata să călătorească alături de mine.
- Ha ha ha ! Strângător de taxe, să arunce banii ? Ha ha ha...
- Da, a zis că de cînd m-a cunsocut a simţit o ură pentru bani...
... ajuns la locul unde stăteau deja morţi cei trei, după lovitura mortală încasată cu suliţa de la un soldat roman, ud până la oase, Matei căzu la picioarele lui Ieshua. A tăiat funiile ce-l ţineau legat de stâlp. Trupul lui Ieshua a căzut peste Matei şi l-a doborât la pământ. A luat în spate trupul lui Ieshua, dar un gând îl opri. L-a lăsat pe pământ şi s-a dus să îi dezlege şi pe cei doi.
Au trecut câteva minute şi pe vârful dealului au rămas trei stâlpi şi două trupuri.
Nici Matei, nici trupul lui Ieshua nu se mai vedeau nicăieri... »
Citate extrase din
« Organizaţii secrete » de Jan Van Helsing
« Master şi Margarita » de Mihail Bulgakov
Libellés :
iisus
5 comments:
Articolul mi se pare intra-adevar foarte interesant, e bine de stiut cu ce se mai incerca manimularea celor multi,creduli,slabi in credinta si care nu L-au primit inca p Hristos in inimile lor.Insa din tot articolul sunt de acord cu un singur aspect:"Dacă pivim adânc în sufletele noastre, vom observa că nu am aderat sufleteşte niciodată total la religia creştină. În fundul inimii noastre suntem încă păgâni. Noi încă iubim războaiele şi sculpturile în lemn. Cu toate democraţiile şi răsturnările sociale, ordinea noastră socială este încă într-o stare de imperfecţiune".Sunt de acord cu faptul ca suntem pacatosi dar nu consider k acesta stare de imperfectiune se datoreaza credintei ortodoxe ci din contra religia si Hristos inceark sa ne aduca p calea ce-a dreapta.Dumnezeu ne iubeste si isi face griji pentru stara pacatoasa in care ne aflam mai ales k nu ne dam seama de acest lucru.Nu religia a produs o furtuna in inimile noastre ci necredinta noastra,starea jalnik in care ne aflam.Dk noi incerkm sa aducem argumente si facem cercetari pentru a demonstra k ne tragem din maimuta in loc sa admitem existenta unei Divinitati,dk incerkm sa rastalmacim Biblia oferindu-i noi intelesuri,dk punem la indoiala moartea si Invierea lui Iisus nimik nu ma mai mira,nici makr acesta idee.
Foarte frumos articolul. Insa razboaiele purtate atunci se regasesc si in prezent, ele niciodata nu au incetat. Bush care se considera mare crestin nu a avut vreo retinere in a ataca Irakul pentru petrol (acest razboi se mai numeste si cruciada de unii). Ideea e ca orice stiinta, orice tehnica, orice sistem de gandire poate sa fie mulat pentru a satisface nevoile unui stat sau conducator pe o anumita perioada de timp. Ma fascineaza perioada lui Constantin cel Mare care a ridicat crestinismul la randul de religie oficiala, iar daca acest lucru nu s-ar fi intamplat probabil noi inca ne-am fi rugat la Gebeleizis si am fi avut icoane cu Zamolxe (noi romanii). Ei (zeii) sunt facuti dupa chipul nostru iar noi dupa chipul lui Dumnezeu, sesizeaza cineva ceva aici? Daca am fi trait in acea perioada probabil unii dintre noi l-am fi considerat pe Iisus un schizofrenic (daca era moda asa cum e in prezent, sa faci oameni nebuni doar de dragul acestui "sport"), insa a fost necesar sa apara acest om. Desi crestinismul are idei nobile si o morala de urmat, sincer... cine mai respecta adevaratele idei? Unii merg la biserica aproape mereu si sunt sigur ca nu au primit vreo iluminare.
Probabil ati auzit de sofistica. Este stiinta ce se ocupa in special cu legile demonstrarii... Cel mai mult imi place cea despre calul rosu. Daca presupunem ca toti caii pe care ii intilnim, cu 4 picioare, sunt albastri, atunci, in cazul in care vom intilni un cal cu 5 sau 3 acesta va fi rosu... Uimitor, dar analizat logic, pare adevarat... Eu, personal, probabil as fi avut credinta mea,atit pe cat ma starui sa o mentin, as fi avut credinta zdruncinata daca nu as fi stiut genialul verset "...si vor veni proroci mincinosi..." si pe mine ma uimeste faptul ca despre intervalul 15-30 de ani nu este mentionat mai nimic in Biblie... Si descrierile lui Bulgakov mi se par destul de credibile... Insa nu are cum sa fie asa! Modelul meu genetic a fost preconceput de Dumnezeu, insa constiinta am luat-o de la parinti. Ei, la randul lor, de la parintii lor. Ce ar fi daca ne-am gandi la primii nostri stramosi ce au primit religia lui Hristos? Parintii lor nu stiau de existenta unui Dumnezeu, si deci, constiinta lor era una pur pagana. Deci, sa consideram atunci, ca aceasta constiinta era 100% pagana. Atunci, copii lor, primii care au auzit de Hristos si i-au primit religia au diminuat din aceasta suta (este un sofism...), sa spunem la 25% si tot asa... Si au ajuns pana la mine. Probabil eu, am un nivel de paganism de 0.5 % si tot asa... Insa el niciodata nu va fi egal cu zero daca eu nu mai voi implica sa distrug ramasitele lui. eu, ma nasc cu acest 0.5 %. Sunt "fraudele" prenatale. Insa, pana la sfarsitul vietii pot sa le distug, astfel transmitandu-le copiilor mei si mai putin...
Thanks for writing this.
asta insemna ca in evanghelia dupa Matei sunt scrise neadevaruri ? sau mai bine spus lucruri cu care Iisus nu era de acord ? chiar astept un raspuns !
Post a Comment