Descoperirea din Bucegi - mister sau poveste?

Partea 1

Cartea lui Radu Cinamar, Viitorul cu cap de mort a fost o sursa iminenta pentru adeverirea sau denigrarea Descoperirii din Bucegi. Radu Cinamar ne informează despre o parte din cel mai mare secret de stat din România (presupus), care poate fi cel mai teribil secret de pe planetă. Demersul autorului este recunoscut chiar din prima pagină, şi anume anihilarea zidului gros al disimulării, tăinuirii şi minciunii întreţinute de factorii de răspundere şi de interesele oculte ale anumitor organizaţii şi persoane din ţară şi din afara ei.

În 1981 Departamentul Zero, care, deşi face parte din SRI, are o activitate mai mult sau mai puţin independentă, a fost solicitat să intervină într-o zonă muntoasă, la Întorsura Buzăului. Zona era foarte retrasă şi aproape nelocuită. Doi fraţi alpinişti se antrenau escaladând o stâncă înaltă şi relativ izolată din masivul muntos, cu pereţi abrupţi. Unul dintre ei a urcat până pe la trei sferturi din înălţimea stâncii, unde a observat nişte semne bizare săpate în piatră şi aproape erodate de timp. Când a ajuns sus, pe platforma îngustă a stâncii, s-a aplecat şi a ridicat un obiect ciudat de culoare galbenă care semăna cu un lanţ, dar în clipa următoare a dispărut brusc sub privirea inmărmurită a fratelui său care se afla jos, la baza stâncii. A fost alertată Miliţia, au fost anunţaţi părinţii, aflaţi la Brăila. Iniţial, autorităţile l-au bănuit, pe cel care i-a chemat, că le ascunde adevărul. Însă tatăl fraţilor, fost alpinist, a escaladat şi el stânca, a ridicat obiectul, şi a dispărut instantaneu în faţa a mai mult de zece martori.

Au sosit imediat la faţa locului mai mulţi ofiţeri de Securitate de la Bucureşti, care au anunţat DZ în aceeaşi seară. Zona a fost izolată de o echipă militară pe o distanţă de o sută de metri în jurul stâncii. Reprezentanţii unei alte Direcţii din Securitate s-au ocupat cu dezinformarea sătenilor şi liniştirea martorilor oculari.

În zilele următoare un elicopter a fost folosit pentru a cerceta de sus stânca respectivă. Obiectul era un gen de pârghie ancorată în piatra stâncii. Nu se ştie cine, cum, şi de ce a făcut-o. Scrierea de pe stâncă a rămas necunoscută. Semnele păreau foarte vechi. Lipsiţi de experienţă şi presaţi de panica creată, cei responsabili au dinamitat stânca. Dar în locul ei a continuat să rămână un contur străveziu de culoare verde deschis, ca un abur uşor. După câteva zile însă, a dispărut şi el, definitiv.

Confirmare a acestor evenimente o găsim chiar într-un cotidian ( Ziarul) unde se relatează pe larg despre misterioasele dispariţii. Acesta face referire catre 2 braileni care plecati intr-o excursie spre catunul Nucu au gasit un lant metalic iar unul dintre ei l-a atins si a disparut… Chiar fratele dispărutului a urcat pe stâncă. A găsit şi el lanţul metalic, pe care l-a ridicat şi... a dispărut şi el. Nimeni n-a mai îndrăznit să repete "figura". Cei doi fraţi, căutati în zadar prin împrejurimi, n-au mai apărut niciodată."

În primăvara anului 1990, Cezar Brad a fost numit director tehnic al DZ, iar în 1992 au fost clarificate raporturile dintre DZ şi Preşedinţia României. Şeful statului a ordonat subordonarea totală şi politizarea DZ; însă Cezar i-a prezentat câteva din realităţile şocante care au fost descoperite de-a lungul timpului şi implicaţiile lor enorme în stabilitatea ţării, astfel încât buimăceala Preşedintelui a făcut loc unui acord asemănător celui vechi, în care DZ este cvasi-independent.

In mai 2003, Cezar a primit vizita unui personaj important, pentru o discuţie în particular; solicitarea întrevederii a venit prin intermediul SRI. Un elicopter al SRI l-a adus pe acest domn, înalt, îmbrăcat cu un costum negru şi ţinută elegantă, dar trufaşă. Avea un baston cu mâner de fildeş şi încrustaţii de aur. Faţa lui exprima duritate, iar ochii verzi aveau un efect straniu, radiind o răceală neobişnuită. S-a prezentat sub numele de senior Massini. Era foarte sigur pe el şi crea impresia unei persoane care obişnuia să dea ordine. Era unul dintre venerabilii de frunte ale celei mai importante lojă masonice din Europa şi făcea parte din cea mai influentă organizaţie masonică la nivel mondial: Grupul Bilderberg.

Cezar şi-a dat seama că masoneria mondială urmărea să dobândească într-un timp cât mai scurt controlul asupra unei locaţii secrete din munţii Bucegi, excluzând orice formă de popularizare şi dorind chiar tăinuirea gradată a existenţei acestui loc faţă de puterea de la Bucureşti, după ce reprezentanţii elitei ar fi avut acces acolo.

Pentru a controla şi manipula populaţia globului, elita masonică se foloseşte de inerţia, lenea şi întunecimea mentală a majorităţii oamenilor, care nu au forţa interioară necesară pentru a renunţa la obiceiurile lor rele şi la tendinţele negative. Masonii manevrează cu mare uşurinţă această energie a lipsei de reacţie, a încetinelii, inerţiei, obscurantismului. În asemenea situaţii masoneria generează, practic, o veritabilă stare de somnolenţă colectivă, care îi serveşte foarte bine interesele. Acţiunile francmasoneriei – care în anumite cercuri înalte masonice implică realizarea unor ritualuri complexe de magie neagră – sunt realizate uneori chiar de la distanţă, iar cei care sunt mai receptivi faţă de aceste energii înlănţuitoare, apăsătoare, le cad cu uşurinţă victime, lunecând într-un fel de somn bizar, ca de plumb. Aici nu e vorba doar de somnul fizic, ci un gen de stare abulică în care sunt cuprinşi oamenii care îi face să devină obedienţi, ascultători, şi să se comporte precum nişte marionete.

Sunt foarte multe opinii divergente, contradicţii şi neînţelegeri între diferitele loji masonice în lume. Una dintre marile păcăleli pe care le realizează elita masonică este aceea de a genera impresia că două sau mai multe loji masonice se luptă între ele. În realitate, la vârful structurii lor piramidale marii maeştri francmasoni care alcătuiesc elita conducătoare se înţeleg foarte bine, însă la baza ei apar ca fiind duşmani. Ideea este de a crea derută şi confuzie, ştiind că acestea adorm vigilenţa omului de rând. De fapt, e vorba de o păcăleală diabolică: cel care cade în plasa ei fără să fie avizat, nu va alege una dintre loji crezând că e rea, ci o va alege pe cealaltă despre care va crede că e bună.

Ce i-a putut determina pe cei mai mari masoni ai lumii să se orienteze cu atât de mare interes spre România! Există unele profeţii foarte secrete făcute de doi mari sfinţi creştini la începutul secolului trecut şi se referă la viitorul României în contextul întregii omeniri. De asemenea, există un pergament foarte valoros în marea bibliotecă de la Vatican care expune aceeaşi problemă în legătură cu teritoriul României, situaţie aproape de neconceput pentru mentalitatea şi orgoliul marilor state şi puteri ale lumii.

În arhiva secretă a Muzeului de Istorie din Viena, se află un document foarte vechi care expune trecutul istoric extrem de îndepărtat şi totodată fabulos al civilizaţiei care a existat în acele timpuri pe teritoriul României. Iată deci toate aceste surse diferite care se referă la aceleaşi lucruri. Există multe aspecte care se corelează. Profeţiile afirmă că este o problemă de doar câţiva ani până la apariţia semnelor care vor atrage atenţia asupra acestui teritoriu.

În neştiinţa lor, mulţi oameni acţionează involuntar în consensul directivelor francmasonice, fără să bănuiască că fac jocul murdar al grupărilor masonice. Acestea, folosindu-se de intermediari, sunt foarte virulente şi perfide. În acest fel, ei nu au nici-o răspundere, iar dacă lucrurile nu ies aşa cum au urmărit, vor da vina totdeauna pe intermediar, arătând cu degetul şi incriminându-l pentru faptele comise.

Ei urmăresc să promoveze mai mereu oameni de paie, oameni corupţi, şi chiar să instituie o atmosferă generală de corupţie, tocmai pentru a putea după aceea să-şi asigure această infiltrare care să le asigure succesul jocurilor murdare pe care le fac. Dacă în posturile cheie ar fi plasaţi oameni intransigenţi şi de bună credinţă, aceştia nu s-ar mai putea preta la intrigile, jocurile şi mizeriile de culise care infestează politica şi economia ţării. Faptul că lucrurile trenează însă, deşi de ani de zile sunt încercări, schimbări, înlocuiri, angajamente, promisiuni, arată adevărata faţă a influenţei masonice care întreţine deliberat o stare tensionată în ţară prin minciună şi ipocrizie.

Cu cât oamenii devin mai lucizi şi avizaţi de planurile francmasonice, cu atât mai repede ei se vor opune jocurilor murdare ale acesteia. Apoi trebuie realizată demascarea publică a intenţiilor malefice ale masoneriei. Politica masoneriei este aceea de subminare a speranţei oamenilor. Scopul principal este să genereze o stare negativă de absenţă a speranţei în oameni, de lipsă de încredere în forţele acestui popor. Când însă o mare masă de oameni are o speranţă pe care o cultivă, o hrăneşte şi o întreţine cu entuziasm, ea creează un curent gigantic de forţă spirituală.

Dacă o idee profund benefică cuprinde masele de oameni, ea generează atunci o undă colosală de energie pozitivă care poate fi însăşi cheia transformării acestui popor. Masonii acţionează extrem de virulent şi cu maximă îndârjire prin mass-media (pe care o au sub control total) atunci când unii oameni sau grupări fac cunoscute lumii întregi adevărul oripilant despre acţiunile şi intrigile lor. Masonii de la vârf caută atunci să distrugă prin orice mijloace persoanele sau organizaţiile respective, profitând de credulitatea tâmpă a omului de rând care poate fi manipulat cu uşurinţă.

O a doua întâlnire cu marele mason Massini a avut loc în vila luxoasă a unei diplomaţii străine. Deşi întâlnirea a ţinut mai puţin de o oră, informaţia oferită de Massini a fost ca o bombă. El a spus că dispune de o informaţie ultrasecretă care provine direct de la Statul Major al Pentagonului, şi că acea informaţie se referă la un anumit loc din România.

Cele 13 cranii misterioase

In ultimele doua secole, in diferite locuri ale lumii au fost descoperite 12 cranii realizate din cristal, ametist, topaz, cuart si alte materiale dure. O veche legenda indiana spune ca ar trebui sa fie 13 pentru a se schimba complet lumea. Unii cercetatori spun ca cel de-al 13-lea si cel mai mare craniu a fost deja descoperit, altii afirma ca nu se stie inca nimic despre el. De fapt, arheologii si cercetatorii incearca in zadar de multi ani sa afle motivul realizarii ciudatelor obiecte. Vechimea lor a fost estimata la aproximativ 1.000 de ani si nu ar putea fi realizate nici macar cu tehnologia prezentului. Cristalele si craniile constituie o alaturare ce a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extraterestrilor.
De-a lungul timpului, omenirea a utilizat puterea cristalelor si a pietrelor in scopuri diferite. Cele mai vechi legende despre cristalele magice ne duc la Atlantida. Se presupune ca oamenii acestei rase avansate foloseau cristalele pentru a canaliza si utiliza energia macrocosmica.
In practica medicala a multor culturi stravechi, se regaseste portul la git al amuletelor si talismanelor. Se foloseau diferite pietre, in functie de boala, pentru a obtine efectul tamaduitor dorit. Indienii americani si mayasii foloseau si ei cristalele pentru diagnosticarea si tratamentul diferitelor boli.
Astazi, datorita dezvoltarii rapide a tehnologiei, cristalele sint folosite pentru a transmite si amplifica energiile in multe feluri. Cristalele au fost considerate talismane magice inca din Evul Mediu si in prezent, pentru multi, puterea lor supranaturala este de necontestat.
In acelasi timp, craniile simbolizeaza moartea si nenorocirea si sint folosite numai in practicile magiei negre. Imbinarea dintre cele doua simboluri a iscat numeroase presupuneri legate de existenta extraterestrilor sau a unei civilizatii pamintene superioara fiintei umane.
O legenda indiana a incitat numerosi cercetatori In India circula singura legenda referitoare la craniile misterioase: Un cerc realizat din 12 pietre sau cranii, in mijlocul caruia se afla un al 13-lea craniu, cel mai mare dintre toate. Acestea sint pietrele cunoasterii, iar cind vor fi reunite toate in forma amintita, vor schimba complet lumea. Obiectele au fost aduse din spatiu de 13 civilizatii diferite, care le-au dat spre pastrare diverselor popoare. Cind va sosi timpul, craniile vor fi redescoperite, prevesteste vechea legenda indiana.
Intr-adevar, incepind din anul 1840, in diferite regiuni ale lumii au fost descoperite 12 cranii ciudate. La ora actuala, ele se afla in unele colectii particulare sau sint expuse in muzee din SUA, Franta sau Marea Britanie. Desi la inceput au fost privite ca niste opere de arta create de stramosii nostri, dupa ce s-a aflat legenda indiana, numerosi cercetatori au inceput sa se intereseze mai indeaproape de aceste cranii.
Cert este ca specialistii in prelucrarea cristalelor afirma cu tarie ca felul in care au fost taiate aceste obiecte este atipic. Un cristal, indiferent de materialul din care se compune, creste pe trei planuri diferite, de-a lungul unor axe cristalografice. In functie de unghiul in care se afla aceste planuri, se formeaza fatetele pietrei. Atunci cind un cristal e prelucrat in sens invers axelor sale, se observa acest lucru foarte repede pentru ca materialul se sparge pur si simplu in bucati foarte mici. Afirm cu tarie ca acest lucru este imposibil, avind in vedere mijloacele tehnice de care dispunem astazi, a afirmat John Rowen, seful catedrei de cristalografie si mineralogie de la Universitatea din Pasadena.
Modul de faurire a craniilor releva o tehnica nemaiintilnita pe Pamint.O alta constatare de senzatie este ca nici unul dintre craniile descoperite nu prezinta urme de slefuire: Dupa ce ca sint facute dintr-un singur bloc de cristal, nici nu se vede vreo urma pe care ar fi lasat-o, cu certitudine, orice obiect care ar fi fost folosit pentru modelarea craniilor. Singura explicatie logica e ca aceste obiecte au fost realizate doar prin frecarea cu miinile, lucru posibil. Insa am calculat ca pentru modelarea unui singur craniu ar fi fost nevoie de cel putin 600 de ani, avind in vedere duritatea materialului si complexitatea obiectelor, a mai spus doctorul Rowen.
Specialistii au incercat sa determine cu exactitate vechimea acestor obiecte misterioase. Insa fiecare metoda folosita a indicat o cu totul alta datare: de la 1.400 de ani, pina la 36.000 de ani. Tot ce pot face cercetatorii este sa astepte si descoperirea celui de-al 13-lea craniu, care ar putea face lumina in acest mister. Unii spun ca el deja a fost descoperit, dar nu i s-a dat atentie, altii ca nu se stie inca nimic despre el. In opinia specialistilor, din punct de vedere tehnic, craniile de cristal sint obiecte care nu pot fi reproduse sau realizate in zilele noastre nici de cei mai priceputi sculptori sau ingineri. Aceste teorii au dus la numeroase discutii contradictorii in privinta unui craniu de cristal studiat de exploratorul britanic Mitchell-Hedges. Acesta a prezentat craniul ca o descoperire a fiicei sale Anna, in 1924.
Mitchell-Hedges a condus o expeditie la ruinele unei localitati mayase, Lubaantun, in Belize, cautind probe in ceea ce priveste existenta Atlantidei. El a povestit ca fiica sa a gasit craniul de cristal, intre vechi ruine unde a presupus ca odinioara a existat un templu mayas. Craniului ii lipsea mandibula, care a fost insa descoperita trei luni mai tirziu, la citiva metri distanta. Mitchell-Hedges a relatat ca, initial, a refuzat sa ia craniul si l-a oferit preotilor de acolo, dar ca ei i l-au dat in dar, in semn de bun ramas. Craniul a uimit prin faptul ca se asemana foarte tare cu un craniu uman, mai ales in ceea ce priveste structura maxilarului, mai precis mobilitatea mandibulei.
Cercetarile de mai tirziu si studiile minutioase asupra craniului efectuate de catre specialistii de la British Museum i-au dus pe acestia din urma la concluzia ca povestea lui Mitchell-Hedges era fictiune si ca exploratorul a intrat in posesia craniului - fara a se sti prin ce metode - abia in 1943. Unii sceptici afirma ca toata povestea descoperirii craniului este doar o inscenare facuta de cercetatorul Mitchell-Hedges, deoarece a vrut sa-i faca o bucurie fiicei sale adoptive, care, de fapt, in ziua descoperirii implinea 17 ani.
La lumina, acest craniu pare sa-si schimbe culoarea, citeodata se abureste usor, existind chiar momente cind in interiorul sau pot fi vazute imagini stilizate de munti si temple. Craniul a ramas mostenire fiicei lui Mitchell-Hedges, Anna, care a sustinut in continuare versiunea tatalui sau si, dupa ce s-a stabilit in Canada, a efectuat mai multe turnee in care incerca sa-i convinga atit pe oamenii de stiinta, cit si pe cei de rind ca intr-adevar acesta a fost descoperit in 1924, in vechiul templu mayas, si ca detine puteri miraculoase.
Realizarea de catre oameni a craniului descoperit de Mitchell-Hedges este imposibila
Craniul Mitchell-Hedges - cum a fost botezat - cintareste aproximativ 6 kilograme. Exceptind unele anomalii de la oasele pometilor, acest craniu este structurat din punct de vedere anatomic la fel ca un craniu uman. Din cauza dimensiunilor sale s-a ajuns la concluzia ca modeleaza, mai degraba, craniul unei femei.
Craniul Mitchell-Hedges a fost indelung studiat, una dintre cele mai amanuntite analize efectuindu-se in 1970, la laboratoarele Hewlett-Packard. Cercetatorilor li s-a parut cu atit mai misterioasa originea si modalitatea in care ar fi putut fi realizat acesta, cu cit toate indiciile le intareau convingerea ca acesta fusese sculptat impotriva axei cristalului. Cercetatorii au concluzionat ca singurele unelte utilizate pentru cioplirea craniului au fost diamantele, iar finisarea s-a facut cu ajutorul unei solutii obtinute dintr-un amestec de nisip de siliciu si apa.
Aceasta presupunere nu a devenit totusi certitudine, pentru simplul fapt ca ar fi fost nevoie de vreo 300 de ani pentru a finaliza lucrarea cu asemenea ustensile.
Concluzia expertilor a fost ca realizarea de catre fiinta umana a unei forme atit de complexe si intr-o maniera desavirsita precum Craniul Mitchell-Hedges era practic imposibila. Ei au afirmat ca, in timp ce craniul era luminat, acesta parea ca a luat foc, isi schimba culoarea si emana imagini si sunete stranii.
Desi Craniul Mitchell-Hedges a fost considerat esenta acestui gen de creatii, au mai fost descoperite si alte cranii similare, care au ridicat mari semne de intrebare. Intre ele exista o inrudire stranie, nu doar din cauza similaritatilor structurale si compozitionale, ci prin faptul ca ele par sa ascunda un fel de energie care le face sa comunice intre ele atunci cind sint adunate la un loc. Acest lucru a dus la ipoteza ca misterioasele cranii ar fi facut parte din aceeasi familie, ca ar fi avut creatori comuni si ar fi servit unor scopuri comune.
Pe linga Craniul Mitchell-Hedges, printre cele mai celebre se numara Craniul de Cristal Britanic si Craniul de Cristal Parizian, istoricii sustinind ca ambele au fost aduse in Europa, in 1890, de catre mercenarii mexicani.
Cele doua cranii se aseamana ca dimensiuni si forma si s-a presupus ca, de fapt, unul dintre ele reprezinta o copie a celuilalt. Spre deosebire de Craniul Mitchell-Hedges, acestea doua nu sint sculptate cu o finete la fel de mare, unele trasaturi fiind superficiale si incomplete.
Craniul botezat ET poate vindeca orice boala
Alte exemplare cunoscute sint reprezentate de Craniul de Cristal Mayas si Craniul Ametist, descoperite in 1900 in Guatemala, respectiv, Mexic si aduse in Statele Unite de catre un calugar. Cele doua sint foarte asemanatoare, singura deosebire constind in faptul ca Craniul Ametist este realizat din cuart purpuriu.
ET este un alt craniu de cristal ce a trezit interesul cercetatorilor, el fiind descoperit la inceputul secolului XX in America Centrala.
Realizat dintr-un cuart cenusiu, ET face parte dintr-o colectia particulara a unei femei care crede ca acesta are puteri miraculoase, putind vindeca orice boala. Ea a afirmat ca acest craniu a ajutat-o sa se vindece de o tumoare pe creier.
Craniul care este cel mai aproape ca structura si realizare de Craniul Mitchell-Hedges este cel cunoscut sub numele de Craniul de Cristal din Cuart Roz, descoperit in apropiere de Honduras. Craniul este mai mare decit cel Mitchell-Hedges, insa tradeaza aceeasi finete a lucraturii si are, de asemenea, mandibula mobila.
Au existat si exista inca numeroase convingeri, conform carora cristalul este o materie extrem de puternica, ce poate transmite si absorbi vibratii, emanind totodata un fel de energie psihica. Exista persoane care au afirmat ca, dupa ce au vizitat de mai multe ori Craniul Mitchell-Hedges si au petrecut mai mult timp in preajma sa, s-au vindecat, chiar si de boli cronice.
Cea mai interesanta ipoteza privind craniile a fost aceea ca, craniile reprezinta un fel de banci de date despre o rasa superioara, care este posibil sa fi existat pe Pamint. S-a presupus ca aceste cranii au fost codificate si ca in ele s-au inmagazinat numeroase date valoroase cu privire la misterioasa rasa, precum si profetii ale evenimentelor din urmatoarele milenii si o istorie completa a vietii pe Pamint.
Au existat numeroase incercari de a afla aceste presupuse informatii detinute de cranii, inventindu-se diverse metode. S-a considerat ca persoanele cu capacitati paranormale puteau obtine date despre informatiile din interiorul craniilor doar meditind in preajma acestora, insa aceste incercari nu au adus rezultate concrete.
Au existat si ipoteze conform carora craniile ar detine imagini despre fiinte extraterestre si istoriile altor civilizatii din univers, insa toate aceste teorii au ramas la stadiul de simple supozitii.
In ciuda numeroaselor ipoteze, modul in care au aparut si au fost create craniile de cristal a ramas un mister. Nu a fost exclusa presupunerea ca aceste cranii ar reprezenta dovezile existentei Atlantidei. A existat, de asemenea, si ideea ca cele 13 cranii contin date istorice despre o civilizatie inteligenta care ar trai undeva in adincul pamintului, ascunsa de privirile oamenilor.
O alta explicatie a fost ca artizanii din America Latina ar fi sculptat chiar ei aceste cranii prin metode numai de ei stiute si care nu au fost niciodata divulgate.
Cei mai sceptici oameni de stiinta cred ca aceste cranii sint realizate intr-o perioada mult mai recenta decit s-a pretins si nu constituie decit incercarea de a-i pacali pe creduli ca ele reprezinta dovada unor puteri paranormale sau a existentei extraterestrilor.
In ziua de Craciun a anului 1994, o femeie se plimba prin ferma sa din apropiere de Crestone, Colorado, in San Louis Valley. In aceasta zona au fost adesea vazute lumini ciudate, OZN-uri si animale mutilate. O scinteiere de lumina produsa la nivelul solului i-a atras femeii atentia. Uitindu-se in jur, a vazut ceva ce stralucea in praf. A descalecat, a ridicat obiectul si l-a curatat. Parea sa fie un craniu facut din cristal sau sticla, dar deformat total, ca si cind cineva il topise si incercase sa-l refaca.
Suprafata craniului era lucioasa si neteda. Pe de o parte avea ceva asemanator dintilor umani, iar de cealalta parte semana foarte bine cu profilul unui extraterestru. La baza, unde ar fi trebuit sa se afle gitul, era retezat.
Femeia, care a dorit sa i se pastreze anonimatul, nu mai vazuse niciodata ceva asemanator. Cind l-a aratat unor specialisti, ea avea sa afle ca nu era prima descoperire de acest gen.
Vestea despre craniul de cristal din San Louis Valley s-a raspindit cu repeziciune, iar cea care l-a gasit le-a permis sotilor Al si Donna Koon, precum si fiicei lor, Alta Jamison, sa-l expuna in magazinul lor de roci din Moffat, Colorado. Obiectul a devenit o adevarata atractie populara, aducind vizitatori din toate colturile Americii.
Alta Jamison spune ca oamenii inzestrati cu capacitati paranormale pot comunica cu craniul. Unii chiar au simtit ca exista o legatura intre ei si craniu, despre care cred ca are constiinta si ca realizeaza conexiuni intre oamenii cu care vine in contact si o lume interioara a Pamintului.
Altii afirma ca acest craniu culege informatii de la celelalte cranii descoperite pina in prezent si ca el ar putea fi cel de-al 13-lea si ultimul. Dar, conform legendei indiene, ar trebui sa fie mai mare si nu este foarte mare fata de celelalte. Misterul persista, iar Al Koon spune ca energia craniului este pozitiva. De asemenea, el marturiseste ca nimeni nu a descoperit din ce mineral anume a fost confectionat craniul, insa banuieste ca ar fi din cristal.
Altii sint de parere ca un OZN l-a pierdut sau l-a trimis intentionat in zona. Multi dintre cei care au meditat asupra craniului par sa simta ca obiectul este parte integranta din energia umana si extraterestra.
Nick Nocerino, un cercetator care a studiat craniul, a meditat asupra lui doua zile la rind si a simtit ceva nou, cu toate ca energiile emise de el se aseamana cu cele emise de celelalte cranii. Craniul aflat in custodia sotilor Koon poate fi imprumutat pentru meditatie intr-o camera separata.
Chiar si cele mai neincrezatoare persoane care au stat in preajma craniului au pretins ca au simtit o forma ciudata de energie, ce provenea din el, fiind relatate in acest sens si unele incidente bizare. De pilda, un sceptic a scos craniul din magazin si s-a apropiat cu el de masina. Una din roti a explodat fara vreun motiv. Un alt caz este cel al unui cercetator care a intrat in magazin pentru a filma craniul, dar cind a ajuns linga el a constatat ca aparatul de filmat nu mai functiona.
Ca si celelalte cranii descoperite in America Centrala, nici acesta nu pare sa prezinte vreo urma de cioplire sau topire. El constituie o importanta descoperire in afara Americii Centrale, fiind inzestrat cu doua fete: una umana si cealalta extraterestra.

Probabil aţi auzit, mai puţin sau poate mai multe, despre diferite organizaţii secrete, ca Masoneria, Illuminaţii, Rosacruce, Ordinul Templierilo, Thule... Ma vad nevoit sa mentionez, iarasi, numele lor aici. Nazistii si membrii Thule, credeau ca Terra are gauri la polul nord si ca in interior ar exista o alta civilizatie. Cum am mai mentionat in documentarul "Hitler si Atlantida", exista ipoteze si calcule corecte din punct de vedere fizic si matematic in privinta existentei unui portal la polurile Terrei. Atunci, poate cei care au existat candva si au locuit Atlantida, oriunde ar fi fost aceasta, fie ea sub Antarctida, in Marea Mediterana sau undeva intre Spania si Groenlanda au gasit acest portal si au reusit sa evadeze spre alta lume. Marele matematician Euclid avea formulata o teorie conform careia, nu doar Terra ar fi "gaurita" ci si alte obiecte din Sistemul nostru Solar, iar Hubble confirma perfect aceste calcule prin poze uimitoare... Exploratorii care au atins polurile notau in jurnale ca au intilnit raulete cu apa calda, seminte de fructe exotice, poenite cu flori...Insa aceste lucruri nu prea au fost relatate intr-un mod deschis publicului. Si chiar de s-a spus ceva... Secretele mari sunt protejate de incredulitatea publica. Se pare ca S.U.A detine toate satelitele care supravegheaza polurile. De asemenea, uriasa afacere de succes cu Alaska se pare ca a fost o intelegere facuta pentru alte scopuri. Si ma mai pune pe ganduri si descoperirea din Bucegi. Sunt 95% convins ca intr-adevar exista ceva la poluri. Anul acesta, in luna iunie (daca nu ma inseala memoria, caci site-ul respectiv a fost eliminat...), era planificata o ampla expeditie spre Polul Nord cu scopul declarat - gasirea gaurii. Cel care urma sa conduca aceasta expeditie a murit...E deja de la sine inteles ca in circumstante stranii. Oricat de sceptici nu am incerca sa fim, poate doar din lipsa dorintei de a accepta asa ceva, poate din incredibilitatea acestor idei nu putem contesta lucruri palpabile, reale. Oare aceste 13 cranii nu sunt la fel de faimoase ca si Sf.Graal? Dar poate totul e un joc, ei ne dau informatia, ne lasa sa vedem si locurile lipsa. Tot ceea ce credem ca descoperim poate e deja de mult pus acolo pentru noi. Suntem ca niste copilasi care intra in casa si descopera uimiti bomboane ascunse prin diferite colturi ale casei, si in mandria lor motivata de infantilitatea aparent vesnica aleargam spre parinti sa ne laudam cu bogatiile gasite... Si ei zambesc. Zambesc, caci stiau dinaintea noastra.

Criptozoologie - El Chupacabra

The Goat Sucker

Începând cu anii 70 pe insula Porto Rico sunt semnalate din ce în ce mai des Chupacabras (mulgatori de capre). Aceste fapturi sunt facute raspunzatoare de moartea înfioratoare a multor câini, pisici. Multe vaci si chiar cai par a fi printre numeroasele opere ale aceste misterioase creaturi.Aceste animale au fost gasite moarte , cel mai adesea cu sâgele stors din corp si diferite organe smulse. Ca urmare a diferitelor observari ale acestui animal se pare ca are o înaltime de 1-1,5 metrii cu ochii oblici, luminosi de culoare rosie sau orange. În loc de urechi si nas are doar gauri iar gura este mica si fara buze. Bratele îi sunt subtiri si terminate cu trei gheare, în timp ce picioarele sunt musculoase tot cu trei gheare. Corpul este acoperit cu o blana subtire si pe cap are o creasta cu tepi.Ca urmare a teoriilor emise cu privire la originea acestui animal s-a acoperit un spectru foarte larg, anume de la o origine extraterestra pâna la un animal evadat dintr-un laborator genetic. Unii cercetatori au încercat sa îdentifice acest animal cu o maimuta care traieste pe insula, dar maimutele nu sug sânge si nici nu îsi pot schimba culoarea.Fenomenul Chupacabras a fost însa pus si în legatura cu numeroasele observatii UFO facute începând cu anii 70 pe insula Porto Rico. Se presupune a fi un animal extraterestru cu solzi, aripi si cu colti ascutiti si bine dezvoltati care suge sangele animalelor.O traducere cuvant cu cuvant a acestui termen ar suna astfel: "cel care suge de la gat". Se pare ca acesta ciudata creatura a fost vazut numai in tarile Americii de Sud. Sunt numeroase rapoartele fermierilor sud-americani care sustin ca au vazut cum aceasta creatura ataca animalele domestice.Multi afirma ca acesta creatura emite in zbor un sunet asemanator unui bazait metalic. Cei mai multi sunt convinsi ca este vorba de un animal extraterestru adus probabil chiar de catre ocupantii OZN-urilor.Se pare ca Chupacabra nu ar exista doar pe insula Porto Rico ci si în Florida, Texas, California si nordul Mexicului. Cele mai noi semnalari relataeaza ca animalul ataca chiar si oamenii.Urmatoarele fotografii înfatiseaza un animal ucis în urma coliziunii cu un autovehicul, care pare a fi Chupacabra.Desigur, aceasta nu mai este doar o teorie. E ceva ce poate fi vazut iar in cazul asta, mai rau, ceva care poate sa omoare. De unde a aparut acest animal? Poate fi intr-adevar produsul unei modificari genetice sau e vreun "cadou" de la omuleţii verzi? Dar poate e doar El Chupacabra, o fiinta ca toate celelalte, doar ca, putin infricosatoare...

Tupac - still breathin'

"It's just me against the world..."

În noiembrie 1998, apare “2pac's Greatest” cu 6 noi cântece. Compania de înregistrări de asemenea susţine că aceste cântece ar fi fost înregistrate înainte de moartea lui. Dar, versurile din aceste cântece contrazic spusele. Tupac face referire la filmul Armageddon într-o piesă, iar în alta îl felicită pe Denver Broncos cu triumful “Super Bowl” – ambele evenimente petrecându-se după moartea lui Shakur.
Сând „Better Dayz” a apărut în noiembrie 2002, mulţi critici de muzică au observat că Tupac a lansat după moartea sa mai multe albume (7) decât mulţi alţi artişti de scară mondială în viaţă.
Shakur, după “moartea” a jucat în trei filme, printre care “Streets on Fire” alături Keanu Reeves. Cum de este posibil?
Chestionat de multe ori, fostul manager al lui Amaru, Robert Bloomenstein afirmă "Tupac a fost un om care gândea tot, până şi îndepărtatul viitor. Acele videoclipuri au fost făcute cu 2 luni înainte de nefericita sa “moarte” şi nici într-un caz nu ar trebui să indice că Tupac este viu."
"Sunt foarte multe zvonuri, intenţionat împrăştiate" spune Bloomenstein. "Tupac a fost un iubitor de muncă, un muzician foarte ocupat iar apariţia noilor materiale nicidecum nu indică faptul că 2Pac trăieşte în America de Sud sub numele de Jamal Millwood." Oare?
Una din piesele din “Better Dazy” vorbeşte despre atacurile de la 11 septembrie. Şi ăsta este tot un joc creat doar din cauza faptului că se vrea alimentarea fanilor cu noi speranţe?
Ceva timp după 7 septembrie, pe scena rap-ului a apărut un nou cântăreţ - Tha Realest. Acesta se poartă, râde şi cântă exact ca Tupac.Tha Realeast a scos 7 cântece în “The Chronic 2000”,(produs de Suge Knight) care e produs de Suge Knight, iar cântecul nr.7 poartă denumirea de "I'm Coming Home".
Doi dintre cei mai buni “homies” ai lui Tupac, Richie Rich şi Scarface niciodată n-ar fi cântat cu Death Row, dar iată că amândoi sunt într-un cântec cu Tha Realest - "You Gotta Love Gangstas". De ce ar fi cântat aceşti rapperi consacraţi cu unul amator, şi încă de la Death Row? Tha Realest se adresează acestora exact aşa cum făcea Tupac "Richie Rich and Muthafucking Scarface."
Tha Realest : "The way I planned it I have his ass 6 feet deep (e vorba despre asasinarea lui Biggie Smallz) and them junior knights stranded (Junior Mafia)."
În cântecul "You Gotta Love Gangstas" Tha Realest spune "tattoes cover my whole body (corpul lui Tupac era acoperit cu tatuaje), my alias name on the street, they call him John Gotti."
În altă melodie Tha Realest spune "I had to go to the Pacific." (Unii cred că Tupac e în Cuba sau Haiti.)
Însă, aceasta se pare că este un labirint în care fanii dornici de mituri se pierd fără cale de ieşire. Dacă Tupac într-adevăr trăieşte, de ce ar fi dat vocea sa şi versurile sale unui alt rapper? De asemenea, există un alt rapper, “Blac Haze”, care are aproximativ aceleaşi caracteristici ca şi Pac. Nu am reuşit să discut cu un inginer de sunet, să aflu dacă într-adevăr poţi modifica vocea, să-i reglezi timbrul şi tonalitatea astfel încât aceasta să corespundă cu cea a lui Tupac. Personal, nu cred că este imposibil, ţinând cont de faptul că existau cântece nelansate, desigur, cu vocea lui Tupac. În plus,la tehnica care există astăzi… Însă, mai greu este, într-adevăr, cu videoclipurile. Următoarele 4 “dovezi” sunt relativ noi pe lumea virtuală, eu am făcut rost de ele de la colaboratorul meu, David Wong.

- Intr-un duet recent, Tupac si Master P. apare versul "You put me in a casket, you dirty bastards...I'm smokin' weed all day, but the police will never find me..." Oare aceasta se refera la ascunzatoarea lui Pac?

- Un numar considerabil de oameni au afirmat ca au vazut pe cineva care semana exact cu Tupac in imprejurimile Universitatii Howard din Washington.

- Crucea de pe spatele lui Tupac indica "Iesire 16:31." Acest pasaj nu inseamna nimic dar cel dinaintea lui spune "Si asa Omul s-a odihnit in ziua cea de-a saptea"..

- In piesa "Hold Ya Head", inainte ca Tupac sa inceapa a canta o voce spune "Il vezi?" Iar alta raspunde "Il vad!" Iar apoi Tupac spune foarte incet "Sunt viu..."

Numeroase teorii conspirative despre moartea lui Shakur au circulat printre rândurile fanilor săi.
Unii presupun că ar fi fost asasinat chiar de guvernul american. Alţii spun că şi-a înscenat moartea şi dau chiar indicii picante, dar uneori fanteziste. Unii era atât de dornici de reîntoarcerea lui Pac, încât au creat o pagina web falsă a site-ului CNN care ni-l prezenta pe Tupac bine-sănătos, la cumpărături în Beverly Hills. Fiind contactaţi cei de la CNN, aceştia au demonstrat că nu au răspândit niciodată aşa informaţii. Dar acest link tot continue să apară pe diferite adrese. De asemenea, multe forumuri, mai ales din S.U.A, sunt pline cu tot feluri de dovezi inventate sau noi păreri foarte bine gândite. Se pare că acest mister este intenţionat meţinut în stare de plutire de cineva anume sau poate totul e produsul firii noastre naive? Conform unora, dacă 2Pac e viu într-adevăr, atunci acesta va apărea ca liderul unei noi grupări politice…
Nu putem spera că Tupac e viu dar nici nu avem voie să credem că a murit…

p.s. (cu riscul de a “păta” imaginea acestui articol şi de a-i distruge coerenţa, am hotărât să plasez această imagine din simplul motiv că este destul de rară… )

colaborator - David Wong, California